<a href="http:/…

Advertisements
Quote | Posted on by | Leave a comment

windows

e ora-n fractal
răspunsuri în
unghi tresar ascuţite
covor

secante
cu paşi mărunţi
răsfir în noapte

apoi împletesc
aceiaşi paşi pe segment
unul la stânga, unul la dreapta
împreună cuvintele
mai strâns
mai larg ţes ochii
din ochi
nu-i închide
nu-mi închide fereastra

uimiţi descoperă
muchia lumii

zimţi
şi dimineaţă.

Enter

Posted in Uncategorized | Leave a comment

abecedar a.k.a. bărbat/sau dragon, tot aia

A
ka
B
e o entropie o entitate abstractă
doar atât cât se poate de ghilimele abstractă
care are nevoie de puncte de sprijin
şi de curbe peste poate
într-un ritual ezoteric de frângere
problemele sinapsei tale apar când
crezi că oftează după
– tine şi el nu-i în habar
nici pe traiectorie, nici atât
nu-i
pur şi simplu

partea întâi.

partea a doua,

fragilă

despre partea concretă de abur
se poate spune că e ca în basme
vine o dată, de două ori, a treia oară se dă peste cap
şi se preface toate astea le vezi le simţi cu ochii închişi
e atât de bine încât
nu ştii dacă
mergi de mână ca un orb
cu o oarbă

sau pluteşti

take off out landing

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Léon-Paul Fargue

Ar putea să se mai deschidă zorile, albastre ca aripile lui Morpheu, cu straniul pasaj de la colţul peretului, cu scara vibrând şi şoptind cu buzele sale de umbră ?…O pasăre se opreşte. Spune: Myrtis – dulce.

Strada e tristă şi toate casele şi-au pus şorţul cenuşiu…Acolo sus treptele bătrâne şi adâncite la mijloc ating acest cer înţelept care e fruntea tuturor lucrurilor…Un clinchet vechi îşi apleacă, pleşuv, creştetul în care arde încă un rest de foc în soarele nou, vârf de gând, al unui vechi gând ce n-a fost încă ucis.

Zorile se ridică pentru a vedea mai bine… Şi bătrânii pereţi au întinerit! Coţofana care şi-a petrecut noaptea în fereastră ne-o povesteşte legănându-şi colivia. De partea cealaltă a secolului, atâtea inimi sensibile au murit în umbra roşie. Şi acolo zorile care sufereau din cauza tinereţii mele au murit…

Toate lucrurile par bolnave şi fericite. Pe frontonul unui palat, mai sus de acoperişurile de aur, un orologiu mare şi roz păleşte ca o faţă umană. Pavilioanele, palisadele şi micile grădini care se caţără pe coastă au dormit în picioare, ca animalele…Nişte sticlă spartă pe pământ trimite raze de lacrimi, lacrimile grele ale ajunului…

Jos, pe strada de culoarea perdrixului, trecătorii, primii din zi şi ultimii din seară, păşesc peste trupurile culcate ale umbrei.

Fantoma Poetului. Nervoasă, dintr-o fericire în care gândeşte să construiască o casă de lumină, într-un loc strălucind de sare, pe o coastă expusă vânturilor din larg… Tancrède. Spune un cânt de pasăre calmă. Un clopot sună. Cineva mă cheamă? … Myrtis trece. Căci, pe acoperişul ei de aur, pasărea înfrigurată începe să cânte

Posted in Uncategorized | Leave a comment

îndreptar de lună

primăvara a venit după o joi şi
unii eram betegi, alţii nu eram vioi însă
ce ne-am face
dacă nu ne-am ţine de lucruri
amănuntul 1 amănuntul 2 catch! sunăm google, prinde-l!

azi ne-am sprijinit de punctul a, patru porumbei
la împărţeala de firimituri au mai venit trei
şi unul şotânc. la punctul b am prins oraşul
plin de covrigării ultima modă provincia ia
sfoara cu gaura

apoi la punctul următor un soare încăpăţânat vesel zgâit
cam câş de dimineaţă şi biruitor cu trâmbiţe
cum altfel de ceaţă exact
ca –n poveşti balaurul

la d şi e strada care m-a primit ca un bulevard
metropolitan paltoane descheiate maşini
politicoase la trecerea pietoni 1oo1 mărunţişuri
vânt în plete aruncat de ghete salturi peste bălţi
bretoane-n ochi şi cel mai teribil chef de
sage cafe servus & ahoe

Posted in Uncategorized | 4 Comments

in orice toamna e un inceput

http://ro.wikisource.org/wiki/Toamna_%C3%AEn_parc

gândul meu de floare albastră
la-nceput de-aprilie
ca un fluture pe glastra
visului. de Iulie …

Posted in Uncategorized | Leave a comment

sânte

la casa veche am rămas copii era demult
avea iatac curtea plină cu iarbă şi hulubi
si când plecau la culcare rămâneam noi
până noaptea târziu ne făceam sânziene

emi cu dora mena cu marlena si
mânuţele cruciş ne învârtim în amintiri
când ameţim ne uităm de jos înspre deal
să vedem dacă-s stele or să cadă în pumni

mai e sântamarie cu hram cu lăutari iuhaa
de pe vale se aude glasul ioanei ţarălungă si
de la un an la altul mă întreb dacă mai suntem
cum mi se face linişte cand o aud că încă

mai râde

Posted in Uncategorized | 1 Comment